Au mers cu mașina din Olanda în Bulgaria, iar ca să nu revină pe același drum înapoi, au decis să treacă prin România, să descopere Republica Moldova și să vadă din nou Ucraina. Este povestea unui cuplu de ucraineni stabilit de mai bine de 20 de ani în Olanda.

Pe Veaceslav și Ludmila i-am cunoscut într-un grup tematic de pe Facebook, dedicat călătoriilor. Mi-au spus că vin de la Tiraspol, au câteva ore și au rugat să le fac excursie prin Chișinău.

Am aflat de la ei că voiau să ajungă și prin „capitala țiganilor”, pentru a vedea casele asemănătoare unor clădiri celebre, dar aveau prea puțin timp la dispoziție.  Aceștia au trecut hotarul dintre România și Republica Moldova pe la Cahul. După discuții lungi cu polițistul de frontieră referitor la vinietă și data valabilității ei, au pornit spre regiunea transnistreană și au rămas uimiți întâi de faptul că nu pot achita acolo mai multe servicii cu cardul, dar și militarii le-au recomandat să se alimenteze pe teritoriul constituțional.

„Seara am intrat în Bender. Moldovenii doar ne-au dat din mână să trecem. Apoi au observat numere olandeze și ne-au oprit din curiozitate. Unul bătrân tot întreba de tineri ce înseamnă Netherlands și cum se numește țara în română. Altul mai tânăr a vrut să discute despre orice, nu ne-a recomandat să ne alimentăm mașina în Transnistria, deoarece benzina e de proastă calitate și ne-a întrebat de ce mergem într-un asemenea trash.

O gloată de soldați, tancul, un motan flămând și un om în uniformă neagră, care nu i se potrivea bine, ne-au întâmpinat la intrare în Transnistria. Formalitățile de frontieră au trecut repede, apoi ni s-a spus să mergem în parcare și să luăm o vinietă transnistreană. A durat vreo jumătate de oră, chiar dacă nu era rând.

Procedura a fost mai dură decât controlul la frontieră. Militarul pus o grămadă de întrebări. Se pare că a întrebat și de câte ori a fost la veceu bunica mea în 1946. Apăsând pe tastatură cu degetul arătător, a copiat toate datele din pașaport: numărul, data expirării, tirajul de 500 de exemplare…. S-a gândit timp unde să introducă numele după tată, pentru că știe o româncă pe care o cheamă Maria-Ștefania. E nume dublă. Dar Europa nu o mai înțelegi. Apoi a început geografia și ofițerul s-a uimit de „Haga” (n. red.: nume de oraș, în rusă Гаага) și de ce sunt atât de multe „a”. A înregistrat Gaaga, apoi l-am tradus de comun în engleză Haga, iar mai târziu la olandeză – „Gravenhage”.Când s-a terminat tortura birocratică, ni s-a cerut pașaportul tehnic și totul a început din nou. Pauzele, când ofițerul își odihnea degetul, semănau cu interogatoriu de genul: „Unde te-ai născut?”, „De ce ai plecat?” și „Ai făcut armata?”.A tipărit de trei ori vinieta, a corectat greșelile și a pus fiecare exemplar anulat într-un dosar special. (…)


S-a dovedit că nu avem ruble transnistrene, dar nu acceptă carduri. Au acceptat să plătim cu euro, dar fără rest.  Am întins două monede de doi euro. Ofițerul le-a ridicat pe fiecare la nivelul becului de sub plafon, le-a întors din toate părțile și le-a pus în niște cutii mici de metal.După ce am ieșit, m-a întrebat unde e mașina. Am înconjurat-o pe lângă o pisică de pază ,cu un țipăt nemulțumit, termina să înfulece deja toată pâinea dată de soția mea. Militarul obosit mi-a dat vinieta și s-a întors în cămăruța lui”, a relatat Veaceslav.Ulterior, cei doi au vizitat Tiraspolul, a doua zi au ajuns în capitală, iar după câteva ore și un prânz trecut în cină s-au deplasat spre Ucraina, însă nu fără a lua cu ei câteva plăcinte la pachet, bomboane, dar și vin moldovenesc. Acolo urmau să viziteze pe cineva, apoi să pornească în drum spre casă. Despre impresiile despre capitala țării noastre, bucătărie moldovenească și alte impresii vă povestesc în următoarele articole.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here