Ce au mai rămas astăzi din Casele de Cultură de la sate? Multe dintre ele fie s-au surpat, fie au ajuns restaurante sau magazine, altele stau cu ușa deschisă câte o jumătate de zi, după care se pune lacătul. Majoritatea din ele se mențin pe linia de plutire din puținii bani publici alocați pentru colectivele artistice, bibliotecile, centrele de creație și diferite cluburi. Dar există și Case de Cultură care încearcă din răsputeri să obțină niște resurse financiare externe pentru a îndeplini cele mai noi misiuni pe care și le-au asumat: persistarea Casei de Cultură în condițiile economiei de piață, atragerea comunității în organizarea vieții culturale și, cel mai important – regăsirea fiecărui locuitor în activitatea Casei de Cultură.

Multe dintre ele funcționează după formatul celei de la Filipeni: există ansambluri, biblioteci, centre de creație, care animează puțin viața satului, mai dau în arendă niște spații. Altele stau cu ușile deschise pe jumătate de zi și înghit puținii bani din buget pentru salarii, întreținere, reparație și… atât.

Într-o analiză făcută de Expert-Grup se arată că, de exemplu, Bugetul 2018 pentru sectorul „Cultură” menține aceleași politici care au fost implementate în ultimii ani și sunt direcționate, în mare parte, doar pentru acoperirea cheltuielilor urgente de salvgardare a patrimoniului cultural și menținerea activității instituțiilor de cultură existente. Dezvoltarea sectorului, creșterea ponderii economice, a contribuției sectorului cultural și a industriilor creative la dezvoltarea coeziunii sociale încă țin de domeniul fantasticului în strategiile de stat.

De exemplu, în satul Șolcani, raionul Soroca, bugetul pentru Casa de Cultură de anul acesta constituie 83 900 lei (adică 2,5% din bugetul total al primăriei de 3 258 mii lei). Apoi, 60 700 lei reprezintă salariul anual de o jumătate de normă pentru directorul și lucrătorul tehnic. Contribuții la bugetul asigurărilor de stat pentru cei doi lucrători constituie 17 600 lei, 2 000 lei se duc pentru energia electrică, iar 100 lei – pentru deplasări și alte cheltuieli. Și așa a fost cam tot timpul.

Dar ce facem într-o zi când vom auzi că nu mai avem deloc bani pentru cultură? Chiar dacă în ultimii ani autoritățile și-au dat seama că avem nevoie de Casele de Cultură, iar reformarea lor a fost o prioritate în Strategia de dezvoltare a culturii „Cultura 2020″, lucrurile nu s-au prea schimbat, potrivit directorului Centrului pentru Politici Culturale, Veaceslav Reabscinschi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here